fbpx

Litoralul românesc la sfârșit de sezon pandemic, o surpriză plăcută

0

Și dacă mă luam după review-uri nu mai ajungeam la mare….

Am decis să nu ratez marea anul acesta, astfel, la sfârșit de august început de septembrie m-am regăsit pe litoralul românesc în plină pandemie. 

Era cât pe ce să nu mai ajung. Vreo 4 nopți m-am apucat să caut locații de cazare. 

Deși stațiunea preferată era Eforie Nord, preferată datorită plajei și apei limpede, atmosferei, o stațiune cu multe posibilități de petrecere a serilor, de această dată a fost scoasă de pe listă. De ce? Din cauza fricii. Care a fost raționamentul ?Ei bine unul foarte simplu: ne doream în primul rând siguranță și analizând situația ne-am spus că Eforie Nord nu oferă siguranță, deoarece este o stațiune foarte aglomerată, asistăm la prezența unei mari mase de oameni care consideră că virusul nu există, oameni care cred în conspirații și care, bineînțeles, refuză să respecte purtarea măștii, refuzând totodată protejarea celor din jurul lor.

Așa că s-a votat stațiunea Venus, deși inițial mă gândisem la Jupiter, și am început căutările rapid.

Ce înseamnă rapid, 4 nopți de căutări, dar în loc să caut m-am apucat să citesc impresiile oaspeților și rău am făcut. Am intrat chiar pe mai multe site-uri pentru a compara notele și impresiile, cea mai mare greșeală, după 4 nopți nu aveam încă o cazare, căutam 3, 4 sau 5 stele ideea inițială fiind să mâncăm în aceeași locație și eventual să utilizăm plaja hotelului. Până am analizat și reanalizat s-au dat toate locurile disponibile în locații cu adevărat frumoase, în final, cu o zi înainte de a pleca din Brașov am sunat pur și simplu la o recomandare găsită de familie și la telefon mi s-a recomandat o altă locație din grup, culmea, cea pe care am tot evitat-o și la care    m-am gândit că nu m-aș duce sub nicio formă, asta în urma citirii opiniilor și impresiilor turiștilor.

Am acceptat însă imediat, deoarece mi-am spus că așa ar trebui să fie, de la o vreme cam așa fac lucrurile, accept ce este pentru că sigur așa trebuie să fie. Un hotel drăguț pe malul mării, 4 stele, fără plajă proprie, cu mic dejun inclus.

De ce nu aș fi mers acolo vă întrebați…ei bine din cauza opiniilor, care nu erau rele deloc, notele erau mari, însă comentariile mai ofereau câteva idei referitoare la ambientul exterior, mâncare, diverse. La aceste comentarii, proprietara locației a dat răspunsuri, ceea ce este foarte bine, este recomandat și este de foarte bun augur ca cineva să răspundă aprecierilor și recomandărilor, stilul însă în care această doamnă răspundea dădea dovadă de lipsă de respect și lipsă de maniere, mi-am adus imediat aminte de stilul comunist dur, răutăcios pe care încă îl mai întâlnim în unele instituții ale statului…acesta a fost motivul pentru care nu aș fi ales acest hotel, care până la urmă ne-a ales pe noi.

Drumul până la Venus mi-a adus aminte de Bulgaria, foarte frumos de altfel, am ajuns la destinație și am fost plăcut surprinși de curățenia impecabilă atât în spațiile publice cât și în cameră, dezinfectanți peste tot, așternuturi, prosoape albe, curățenie.

Am așteptat cu sufletul la gură micul dejun care s-a servit pe terasa cu priveliște la mare, organizat în stil bufet, iar ce mi-a plăcut a fost faptul că toată echipa servea, inclusiv cei doi angajați care se ocupau cu parcarea și cu siguranța hotelului. Apropo de parcare, nu ne-au fost date informații clare despre locul în care puteam parca, deoarece parcarea hotelului era plină și nici nu exista un sistem prin care să se asigure parcare oaspeților în ordinea sosirii, așa că am lăsat mașina, la recomandarea angajatului de la parcare, peste drum de hotel, mașina a fost zgâriată într-o seară și iată că am fost nevoiți să prezentăm situația doamnei proprietar care a încercat să ne dea niște explicații din care reieșea că noi am vrut să o lăsăm acolo, deci eram responsabili… Abia în seara aceea ni s-a arătat un loc sigur, dar a fost în regulă, slavă domnului că nu a fost mai rău.

Pe la mijlocul săptămânii am simțit că ceva s-a întâmplat, era foarte aglomerat la micul dejun și nimeni nu mai respecta distanța fizică, nu a existat o organizare bună și era chiar îmbulzeală, așa că am sărit peste acest moment. 

În restul zilei am găsit locații foarte sigure spre Cap Aurora, recomand  Satul Pescăresc situat în Venus spre Cap Aurora chiar pe plajă, unde am găsit o echipă extraordinară condusă de un manager șef de sală, domnul Ion Pătrăscuț, zis „Nelson” care mi s-a părut de un profesionalism rar. Pot spune că a fost singura locație unde am văzut toți ospătarii purtând măști și având mănuși, unde era păstrată distanța între mese și între clienți. Pe lângă servirea impecabilă la nivel de minim 5 stele, ne-am simțit cu adevărat în siguranță și ne-am relaxat, uitând pentru câteva ore de pandemie și savurând mâncăruri cu specific local într-o atmosferă de vacanță perfectă. 

Nu am cuvinte, da mi-a plăcut la Venus, era destul de aglomerat, am evitat cât am putut, pe plajă șezlongurile erau cam toate ocupate, însă erau așezate la o distanță rezonabilă, am văzut multă aglomerație la hotelurile „all inclusive”, iar după explorarea stațiunilor: Vama Veche, Olimp, Neptun, Cap Aurora sincer îmi doresc un sejur la Mera Onix poziționat excelent pe faleză. 

Am fost plăcut impresiontă de faptul că în Neptun trotuarele erau noi, terasele aranjate, mi-ar fi plăcut să văd același lucru și în celelalte stațiuni, dar mai avem încă de lucrat la multe, chiar în Venus și Cap Aurora plajele nu erau curățate de alge nici seară, nici dimineața, nu am găsit toalete pe plajă doar pe lângă vreo terasă sau la distanță, nu am găsit deloc un duș pentru spălatul picioarelor sau cabine unde să te poți schimba. Mai avem de lucru la aceste aspecte importante pe care ne-am dori să le găsim pe plajă: toalete, loc de clătit picioarele, dușuri, spații pentru schimbarea hainelor – deja vreau cam multe. 

În schimb am văzut prezența coșurilor de gunoi și în afară de plaja de la Eforie Nord – da, m-am dus și acolo – unde omniprezentele chiștoace se regăseau în nisip, ce trist, totul a fost cât de cât mult îmbunătățit față de anii trecuți.

Avem potențial mare, dar avem nevoie de un interes activ din partea autorităților și implicarea primăriilor, astfel încât să putem ajunge la nivelul altor plaje europene, față de care nu suntem cu nimic mai prejos, litoralul românesc având capacitatea de a fi o atracție extraordinară nu numai pentru români, dar mai ales pentru străini.

La Eforie Nord nu voi mai merge…de zeci de ani nimeni nu reușește să facă trotuarele, să pună pavajul, să strângă gunoaiele, deși erau mai puține față de anii trecuți, să-și educe oaspeții, se poate face și acest lucru, dar întâi ar trebui să arate a stațiune care are infrastructură. La început de septembrie trotuarele erau răscolite, cei care ofereau diverse servicii erau plictisiți, nu am văzut nimic atrăgător, doar marea…

La Venus m-am simțit în vacanță, deși o vacanță mai neobișnuită, cu măști și dezinfectanți, în ciuda acestor lucruri toți ospătarii, bucătarii, angajații din hotel, cei cu șezlongurile nu s-au arătat niciun moment obosiți, plictisiți, deranjați, din contră toți au fost drăguți, amabili, zâmbitori, chiar dacă din spatele măștilor, ochii lor i-am văzut, erau cu toții pregătiți pentru a oferi ospitalitate.

Cumva forțați anul acesta să îl petrecem pe meleaguri românești, am redescoperit locuri minunate, o țară minunată care are nevoie de multă promovare, dar și de locații impecabile care există din bunăvoința investitorilor, însă niște reparații minore ale scărilor, treptelor, trotuarelor, aleilor, niște aranjamente florale, puțină atenție la detalii, chiar ar face o mare diferență prin implicarea celor care pot aduce aceste schimbări.

 

Ramona Georgescu

Trainer și consultant în domeniul HoReCa

Pasiunea mea sunt oamenii, călătoriile și trainingurile, am o experiență practică pe nave de croazieră în domeniul servicii oaspeti, evenimente, traininguri, HR de peste 11 ani, am lucrat pe 19 vase în două companii, iar în România am fost trainer timp de 9 ani, expert formare în cateva mari proiecte europene pe resurse umane.

Am o pagină de Facebook unde îmi povestesc peripețiile din ultimii trei ani:
Jurnal de bord/ Ship’s Diary
Share.

Comments are closed.